Mănăstirea Suruceni
Mănăstirea Suruceni este o mănăstire de maici amplasată în partea centrală a Republicii Moldova, lângă satul Suruceni, la o distanţă de 12 km de Chişinău. Este situată pe o colină împădurită, în preajma râuleţului Suruci.
Mănăstirea a fost întemeiată în anul 1785 când, îndrumat de ieromonahul Iosif, boierul Casian Suruceanu construieşte pe moşia sa un schit de călugări. Pe teritoriul de 40 ha, dăruit de boier, s-a construit biserica de vară cu hramul „Sfântul Gheorghe”, iar mai apoi o casă pentru stareţie, ea fiind şi biserica de iarnă cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae”.
Ieromonahul Iosif este primul diriguitor al schitului (1785-1794). El a adunat şi prima comunitate de monahi, care la acea vreme număra deja vreo 20 de vieţuitori.
În prima jumătate a secolului al XIX-lea, moşiile mănăstirii se întindeau până la circa 600 desetine.
De la 1812 şi până la 1918, în perioada ţaristă, la conducerea schitului s-au perindat 24 de stareţi. Ultimul stareţ din acea perioadă şi cel dintâi stareţ din perioada interbelică este arhimandritul Dionisie Erhan, cel mai longeviv stareţ al mănăstirii. El a venit la mănăstire la vârsta de 13 ani, fiind copil încă. Aici a învăţat totul. A administrat mănăstirea timp de 35 de ani.
La 7 noiembrie 1909 schitul Suruceni capătă statut de mănăstire, întrucât era foarte prosper din punct de vedere material şi bine amenajat.
În 1932 Dionisie Erhan este ales Episcop de Ismail şi rămâne doar stareţ titular al mănăstirii. În 1943 se trece din viaţă şi este înmormântat într-un cavou sub biserica de vară a mănăstirii.
În perioada de după 1944, fiind supusă unor impozite grele, mănăstirea începe să se ruineze. În 1959 lăcaşul a fost închis, iar clopotele au fost scoase. În el a activat, în era comunistă, un spital de narcologie cu regim închis, care era păzit de miliţie. Autorităţile sovietice au alungat călugării din mănăstire şi au transformat biserica de vară în club, iar biserica de iarnă în spital, cu sala de operaţii în altar.
În 1991 lăcaşul a fost redeschis, ca mănăstire de călugăriţe cu stareţa Alexandra Bândiu şi o comunitate de 40 de slujitoare. Pe parcursul anilor au urmat un şir de lucrări de reparaţii.
La intrarea pe teritoriul mănăstirii se află seminarul teologic de fete Regina Maria, o instituţie de învăţământ în care îşi fac studiile viitoare învăţătoare de religie pentru clasele primare din şcoli, dăscăliţe şi cântăreţe în coruri bisericeşti.
Adresa mănăstirii:
s.Suruceni, r-l Ialoveni
Fotografii realizate în iulie 2012:
