Mănăstirea Condriţa
Situată în satul Condriţa, aflat pe pârâul Catargul, la câteva sute de metri de traseul ce duce spre mănăstirea Căpriana, mănăstirea Condrița își are hramul Sfantul Ierarh Nicolae.
Legenda apariției mănăstirii copleșește pe oricine o cunoaște. Dincolo de date istorice care, desigur, își au rosul lor, locul pe care este amplasată mănăstirea și însuși momentul apariției ei, este un adevarat exemplu de urmat – de sinceră pocăință. Mănăstirea Condrița a apărut datorită unui haiduc pe nume Condrea, care mulți ani a tâlhărit prin aceste păduri. La un moment dat, acest haiduc și-a dat seama că nu are șanse de mântuire din cauza răutăților făcute în această viață, și-a lăsat meseria, a venit în acest loc, în care acuma e construită sfânta mănăstire și a făcut o peșteră, unde a trăit un timp îndelungat în pocăință. O data și-a pus intrebarea: cum să aflu daca Dumnezeu m-a iertat? Mă rog zi și noapte, dar care e rezultatul? Și ia venit o idee: sa ieie în gură apă de la izvor, să se duca la o anumita distanță unde era un trunchi de copac uscat, și să-l ude, și dacă Dumnezeu la iertat atunci acesta să deie vlăstari verzi. Așa a și făcut până când buturuga a dat vlăstari și frunzulițe verzi. Vestea minunii s-a răspândit și au venit si alți doritori să trăiască în linișite și în pustnicie.
Momentul apariției mănăstirii s-a pierdut în negura vremii. Se crede însă că în anul 1783 un ieromonah, Iosif, împreună cu câțiva monahi din Căpriana, ar fi cei dintâi întemeietori ai schitului Condrița. Nu se cunosc prea multe detalii cu privire la ctitorii acestei mănăstiri; toate condicile și actele mai însemnate se păstrau la mănăstirea Căpriana și au fost luate de stareții bulgari și duse la muntele Athos.
Crescând numărul enoriașilor, la 1 septembrie 1918, schitul Condrița a fost despărțită de mănăstirea Căpriana, și ia numele de mănăstire. Întâiul stareț a fost ieromonahul Daniil Grozavu.
În anii următori mănăstirea s-a dezvoltat, până când a împărtășit soarta altor mănăstiri din aceste teritorii. În 1947 ea a fost inchisă, cu mult înainte față de alte mănăstiri, iar calugării, împreună cu ultimul lor stareţ, au fost transferaţi la Mănăstirea Căpriana şi la Mănăstirea Suruceni.
Aici a activat o școală de silvicultură până în anul 1960. Mănăstirea Condrița dispunea în acele momente de ceva pământ, vii, livezi, două mori și multe animale. Mănăstirea avea o incintă bine amenajată, înconjurată de un gard înalt. Ea dispunea de 61 de hectare de pământ arabil. După anul 1960, complexul monahal din Condrița a fost transformat în tabără de odihnă, care a funcționat până în anul 1993.
Abia dupa anul 1993 a început reînființarea mănăstririi.
Astăzi, cu pași înceți, aceasta renaște, deși este încă în reconstrucție, mănăstirea Condrița rămâne a fi un punct de atracție atât turistic cât și spiritual.
Adresa mănăstirii:
s.Condriţa, mun.Chişinău
Fotografii realizate în:
