Mănăstirea Ţipova
Mănăstirea Ţipova este o mănăstire rupestră de călugări din Republica Moldova. Este situată pe malul drept al râului Nistru în apropiere de satul Ţipova din raionul Rezina.
Se spune că în această mănăstire domnitorul Moldovei Ştefan cel Mare s-a cununat cu soţia sa Maria Voichita. O altă legendă afirmă că Orfeu şi-ar avea mormântul într-una din peşteri. În anul 1988 restauratorii au dat la iveală mai multe inscripţii rupestre datate dinainte de Hristos, presupuse a fi aparţinut unei civilizaţii tracice de pe malul Nistrului.
Mănăstirea cuprinde trei complexe mănăstireşti săpate în stâncă. Primul ansamblu este alcătuit din câteva chilii şi o biserică cu hramul Înălţarea Sfintei Cruci şi datează din perioada secolelor XI-XII. Biserica Sfântul Nicolae a fost centrul celui de-al doilea complex mănăstiresc, întemeiat în veacul al XIV-lea. Cea mai mare aglomerare de chilii se află în jurul bisericii Adormirii Maicii Domnului, datată din secolele XVI-XVIII.
Situat într-un loc greu de pătruns, tăinuit, scobit într-un perete de stâncă, schitul seamănă mai mult cu o cetate, decât cu un lăcaş de cult. Locuitorii de aici au fost de-a lungul veacurilor deopotrivă şi călugări şi oşteni, preoţi şi străjeri, cărturari şi cioplitori în stâncă…
Primele încăperi ale schitului au fost construite mai la nord de actuala mănăstire, într-o stâncă, pe deasupra unui mal abrupt. În unele chilii se pot vedea şi astăzi locurile unde au fost scobite paturile de piatră, urmele cuptoarelor şi sobelor. În unele locuri tavanul este înnegrit din cauza fumului. Toate schiturile comunicau între ele prin intermediul unor scări în spirală, săpate în piatră, şi care urcau până sus, în deal.
În 1776 schitul a fost reînnoit de monahul Vartolomeu, întemeietorul mănăstirii Saharna care, găsindu-l părăsit, i-a reparat chiliile şi biserica şi a reînceput să oficieze slujbe în ea.
În prima jumătate a secolului XIX schitul din stâncă a fost reconstruit. S-au restabilit zidurile distruse, au fost făcute ancadramentele ferestrelor şi uşilor, mai fiind construită şi o galerie acoperită care se sprijinea pe stâlpi de lemn.
Biserica “Adormirea Maicii Domnului” s-a zidit pe parcursul a câţiva ani, construcţia ei începând în anul 1827. Până în 1842, această biserică a fost numită mănăstirea Horodişte. În 1842 mănăstirea este desfiinţată, pe motiv că “locaşul e vechi şi avariat”, fiind alipită mănăstirii Saharna.
La 19 noiembrie 1920 mănăstirea şi-a recăpătat independenţa şi numele.
După anexarea în 1940 a Basarabiei de către URSS viaţa bisericească din ţinut a căzut în declin. Migraţia, războiul, foamea din 1946-1947 şi deportările din 1949 au lipsit biserica de un număr important de slujitori, dar şi de zeci de mii de credincioşi. În 1949 mănăstire a fost închisă din cauza “lipsei de personal”. Timp de câteva decenii de dominaţie sovietică complexul monastic Ţîpova a fost practic distrus. Chiliile mănăstirii au fost transformate în depozite pentru chimicale, tutungerii etc.
În 1986, la mănăstirea Ţipova îşi începe activitatea organizaţia neformală “Phoenix”, care, cu ajutorul elevilor din satele Lalova, Ţipova, Ignăţei, au început restaurarea schitului din stâncă. Astfel, mănăstirea a atras tot mai mulţi turişti. Dar în 1992, odată cu începerea conflictului de pe Nistru, numărul turiştilor a scăzut în mod catastrofal.
În 1994 mănăstirea a fost redeschisă. La 1 septembrie 1995 aici slujeau doar doi călugări. Primul stareţ din această perioadă a fost ieromonahul Andrei. În prezent, personalul mănăstirii este alcătuit din 15 persoane.
Astăzi mai continuă lucrările de restaurare a mănăstirii care, din cauza lipsei finanţelor, decurg într-un ritm foarte lent.
Mănăstirea Țipova este înconjurată de apele râului Nistru și de pârâul Țipova care trecând prin stâncile de calcar formează frumoase cascade, unele dintre acestea ajungând la o înălțime de până la 16,05 metri. Pe una dintre colinele învecinate se găsesc resturile unei cetăți dacice.
Adresa mănăstirii:
s.Ţipova, r-l Rezina
Fotografii realizate în:
